TITLUL IX - Impozite şi taxe locale
Dispozitii generale
Art. 247.
- În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) rangul unei localităţi - rangul
atribuit unei localităţi conform legii;
b) zone din cadrul localităţii - zone
stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul
localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice
fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare
a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice
cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care
pot afecta valoarea terenului.
Art. 248. - Impozitele şi taxele
locale sunt după cum urmează:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de
reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.
Impozitul pe cladiri
Art. 249. - (1) Orice persoană
care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit
pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede
diferit.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1),
numit în continuare impozit pe clădiri, se datorează către bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.
(3) În cazul unei clădiri, aflată în
administrarea sau în folosinţa, după caz, a altei persoane şi pentru care se
datorează chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se
datorează de către proprietar.
(4) În cazul în care o clădire se află
în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre
proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în
partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili
părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
(5) În înţelesul prezentului titlu,
clădire este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de
animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele
asemenea.
Art. 250. - (1) Impozitul pe
clădiri nu se datorează pentru:
1. clădirile instituţiilor publice şi
clădirile care fac parte din domeniul public şi privat al unei unităţi
administrativ-teritoriale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
2. clădirile care, potrivit legislaţiei
în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice,
muzee sau case memoriale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
3. clădirile care, prin destinaţie,
constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege
şi părţile lor componente locale, cu excepţia incintelor care sunt folosite
pentru activităţi economice;
4. clădirile instituţiilor de învăţământ
preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu
excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice;
5. clădirile unităţilor sanitare de
interes naţional care nu au trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
6. clădirile aflate în domeniul public
al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
7. clădirile aflate în domeniul privat
al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", atribuite conform legii;
8. construcţiile şi amenajările funerare
din cimitire, crematorii;
9. clădirile sau construcţiile din
parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
10. clădirile trecute în proprietatea
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori
legali sau testamentari;
11. oricare dintre următoarele
construcţii speciale:
a) sonde de ţiţei, gaze, sare;
b) platforme de foraj marin;
c) orice centrală hidroelectrică,
centrală termoelectrică, centrală nuclearoelectrică, staţie de transformare şi
de conexiuni, clădire şi construcţie specială anexă a acesteia, post de
transformare, reţea aeriană de transport şi distribuţie a energiei electrice şi
stâlpii aferenţi acesteia, cablu subteran de transport, instalaţie electrică de
forţă;
d) canalizaţii şi reţele de
telecomunicaţii subterane şi aeriene;
e) căi de rulare, de incintă sau
exterioare;
f) galerii subterane, planuri înclinate
subterane şi rampe de puţ;
g) puţuri de mină;
h) coşuri de fum;
i) turnuri de răcire;
j) baraje şi construcţii accesorii;
k) diguri, construcţii-anexe şi cantoane
pentru intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor;
l) construcţii hidrometrice,
oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunătăţiri funciare,
porturi, canale navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente
canalelor;
m) poduri, viaducte, apeducte şi
tuneluri;
n) reţele şi conducte pentru transportul
sau distribuţia apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale,
reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare;
o) terasamente;
p) cheiuri;
q) platforme betonate;
r) împrejmuiri;
s) instalaţii tehnologice, rezervoare şi
bazine pentru depozitare;
t) construcţii de natură similară
stabilite prin hotărâre a consiliului local.
(2) Construcţiile de natură similară
celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate prin hotărâre a consiliilor
locale, sunt scutite de impozit pe clădire pe durata existenţei construcţiei,
până când intervin alte modificări.
(3) Impozitul pe clădiri nu se datorează
pentru clădirea unei persoane fizice dacă:
a) clădirea este o locuinţă nouă
realizată în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare; sau
b) clădirea este realizată pe bază de
credite, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea
investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4) Scutirea de impozit prevăzută la
alin. (3) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii
acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică
noului proprietar al clădirii.
Art. 251. - (1) În cazul
persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de
impozitare la valoarea impozabilă a clădirii.
(2) Cota de impozitare este de 0,2%
pentru clădirile situate în mediul urban şi de 0,1% pentru clădirile din mediul
rural.
(3) Valoarea impozabilă a unei clădiri
se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a clădirii,
exprimată în metri pătraţi, cu valoarea corespunzătoare din tabelul următor:
Tipul cladirii |
Cladire cu instalatii de
apa, canalizare, electrice şi incalzire
(lei/m2)
[conditii cumulative] |
Cladire fara instalatii de
apa, canalizare, electricitate sau incalzire
(lei/m2) |
Cladiri cu pereti sau cadre din
beton armat, caramida arsa, piatra naturala sau alte materiale
asemanatoare |
5.300.000 |
3.100.000 |
Cladiri cu pereti din lemn,
caramida nearsa, paianta, valatuci, sipci sau alte materiale
asemanatoare |
1.400.000 |
900.000 |
Constructii anexe corpului
principal al unei cladiri, avand peretii din beton, caramida arsa,
piatra sau alte materiale asemanatoare. |
900.000 |
800.000 |
Constructii anexe corpului
principal al unei cladiri, avand peretii din lemn, caramida nearsa,
valatuci, sipci sau alte materiale asemanatoare sau alte materiale
asemanatoare |
500.000 |
300.000 |
Subsol, demisol sau mansarda
utilizata ca locuinta |
75% din suma care s-ar aplica
cladirii |
75% din suma care s-ar aplica
cladirii |
Subsol, demisol sau mansarda
utilizata cu alte scopuri decat cel de locuinta |
50% din suma care s-ar aplica
cladirii |
50% din suma care s-ar aplica
cladirii |
(4) Suprafaţa construită desfăşurată a
unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor
nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate
la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi
suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilă a clădirii se
ajustează în funcţie de amplasarea clădirii, prin înmulţirea sumei determinate
conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în
următorul tabel:
Zona în cadrul localitatii |
Rangul localitatii |
|
0 |
I |
II |
III |
IV |
V |
A |
1,30 |
1,25 |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
B |
1,25 |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
C |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
0,95 |
D |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
0,95 |
0,90 |
(6) În cazul unui apartament amplasat
într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de
corecţie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.
(7) În cazul unei clădiri finalizate
înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(8) În cazul unei clădiri finalizate
după 31 decembrie 1950 şi înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilă se
reduce cu 5%.
(9) Dacă dimensiunile exterioare ale
unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa
construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile
a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.
Art. 252. - (1) Dacă o persoană
fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care
nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după
cum urmează:
a) cu 15% pentru prima clădire în afara
celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire
în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire
în afara celei de la adresa de domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire
şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(2) În cazul deţinerii a două sau mai
multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se
determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum
rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(3) Persoanele fizice prevăzute la alin.
(1) au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi
au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri
ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme
metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 253.
- (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin
hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,5% şi 1%, inclusiv.
(3) Valoarea de inventar a clădirii este
valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea
proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(4) În cazul unei clădiri a cărei
valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se
reduce cu 15%.
(5) În cazul unei clădiri care a fost
reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a
clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat
după reevaluare;
(6) În cazul unei clădiri care a fost
dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi care după această dată nu a fost
reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între
5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei
reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice.
(7) În cazul unei clădiri ce face
obiectul unui contract de leasing financiar se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădire se datorează de
proprietar;
b) valoarea care se ia în considerare la
calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în
contractul de leasing financiar.
(8) Impozitul pe clădiri se aplică
pentru orice clădire deţinută de o persoană juridică aflată în funcţiune, în
rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe
calea amortizării.
Art. 254.
- (1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană
în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă
cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost
dobândită sau construită.
(2) În cazul unei clădiri care a fost
înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe
clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data
de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată
sau distrusă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1)
sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an
în care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) În cazul extinderii, îmbunătăţirii,
distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente,
impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care a fost finalizată modificarea.
(5) Orice persoană care dobândeşte sau
construieşte o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în
termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.
(6) Orice persoană care extinde,
îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă
are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de
zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
Art. 255.
- (1) Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în patru rate egale, până la
datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a
impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice,
până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la
10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Impozitul pe teren
Art. 256.
- (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează
pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se
prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1),
denumit în continuare impozit pe teren, se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.
(3) În cazul unui teren, aflat în
administrarea sau în folosinţa, după caz, a altei persoane şi pentru care se
datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul
pe teren se datorează de către proprietar.
(4) În cazul terenului care este deţinut
în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit
pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot
stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în
comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
Art. 257.
- Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
a) terenul aferent unei clădiri, pentru
suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;
b) orice teren al unui cult religios
recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate
juridică;
c) orice teren al unui cimitir,
crematoriu;
d) orice teren al unei instituţii de
învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;
e) orice teren al unei unităţi
sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor
locale;
f) orice teren deţinut, administrat sau
folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru
activităţi economice;
g) orice teren aferent unei clădiri a
unei instituţii publice sau unei clădiri care face parte din domeniul public sau
privat al unei unităţi administrativ-teritoriale, exceptând suprafeţele acestuia
folosite pentru activităţi economice;
h) orice teren degradat sau poluat,
inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea
acestuia;
i) terenurile care prin natura lor şi nu
prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice
terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele
folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea
apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de
apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile
utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a
consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
j) orice terenuri legate de sistemele
hidrotehnice sau de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare,
canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente
acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare;
k) terenurile ocupate de autostrăzi,
drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania
Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de
siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone
de siguranţă;
l) terenurile parcurilor industriale,
ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
m) terenurile trecute în proprietatea
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori
legali sau testamentari;
n) terenurile aferente clădirilor
prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi 7, cu excepţia celor folosite pentru
activităţi economice.
Art. 258.
- (1) Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi
de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau
categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul
local.
(2) În cazul unui teren amplasat în
intravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea numărului de metri
pătraţi ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Zona din cadrul localitatii |
Rangul localitatii
(lei/m2) |
|
0 |
I |
II |
III |
IV |
V |
A |
5.900 |
4.900 |
4.300 |
3.700 |
500 |
400 |
B |
4.900 |
3.700 |
3.000 |
2.500 |
400 |
300 |
C |
3.700 |
2.500 |
1.900 |
1.200 |
300 |
200 |
D |
2.500 |
1.200 |
1.000 |
700 |
200 |
100 |
(3) În cazul unui teren amplasat în
intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte după cum
urmează:
a) prin înmulţirea numărului de metri
pătraţi de teren cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4);
b) prin înmulţirea rezultatului de la
lit. a) cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4) Numărul de metri pătraţi de teren se
înmulţeşte cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Nr. crt. |
Categoria de folosinta |
Zona
(lei/m2) |
|
|
I |
II |
III |
IV |
1 |
Teren arabil |
15 |
12 |
10 |
8 |
2 |
Pasune |
12 |
10 |
8 |
6 |
3 |
Faneata |
12 |
10 |
8 |
6 |
4 |
Vie |
25 |
20 |
15 |
10 |
5 |
Livada |
30 |
25 |
20 |
15 |
6 |
Padure sau alt teren cu vegetatie
forestiera |
15 |
12 |
10 |
8 |
7 |
Teren cu apa |
8 |
6 |
4 |
X |
8 |
Drumuri şi cai ferate |
X |
X |
X |
X |
9 |
Teren neproductiv |
X |
X |
X |
X |
(5) Suma stabilită conform alin. (4) se
înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul
tabel:
Rangul localitatii |
Coeficientul de corectie |
0 |
8.00 |
I |
5.00 |
II |
4.00 |
III |
3.00 |
IV |
1.10 |
V |
1.00 |
(6) În cazul unui teren amplasat în
extravilan, indiferent de rangul localităţii, categoria de folosinţă şi zona
unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.
Art. 259.
- (1) Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe
teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a
fost dobândit.
(2) Pentru orice operaţiune juridică
efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul
dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora
impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost
efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1)
sau (2), impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în
care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) Dacă încadrarea terenului în funcţie
de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul
anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren,
impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei
în care a intervenit modificarea.
(5) Dacă în cursul anului se modifică
rangul unei localităţi, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren
situat în intravilan corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această
modificare.
(6) Orice persoană care dobândeşte teren
are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în
termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziţiei.
(7) Orice persoană care modifică
folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea
folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează
după data modificării folosinţei.
Art. 260. - (1) Impozitul pe
teren se plăteşte anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15
iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a
impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice,
până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la
10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Taxa asupra mijloacelor de transport
Art. 261. - (1) Orice persoană
care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în
România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, cu excepţia
cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Taxa prevăzută la alin. (1),
denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(3) În cazul unui mijloc de transport
care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de
transport se datorează de locator.
Art. 262.
- Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş
şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt
adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile
şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în
Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale
instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale
persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de
pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara
unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de
transport public.
Art. 263. - (1) Taxa asupra
mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de
transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre
următoarele mijloace de transport cu tracţiune mecanică, taxa asupra mijlocului
de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora, prin
înmulţirea fiecărui 500 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare
din tabelul următor:
Mijloc de transport |
Valoarea taxei
Lei/500cm3 sau fractiune |
Autoturisme cu capacitatea
cilindrica de pana la 2000 cm3 inclusiv |
58.000 |
Autoturisme cu capacitatea
cilindrica de peste 2000 cm3 |
72.000 |
Autobuze, autocare, microbuze |
117.000 |
Alte vehicule cu tractiune mecanica
cu masa totala maxima autorizata de pana la 12 tone inclusiv
|
126.000 |
Tractoare inmatriculate
|
78.000 |
Motociclete, motorete şi scutere
|
29.000 |
(3) În cazul unui ataş, taxa pe mijlocul
de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele
respective.
(4) În cazul unui autovehicul de
transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, taxa asupra
mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
Numarul axelor şi masa totala maxima autorizata |
Taxa (lei) |
Vehicule cu sistem de
suspensie pneumatica sau un echivalent recunoscut |
Vehicule cu alt sistem de
suspensie |
I. Vehicule cu doua axe
|
|
|
1. Masa peste 12 tone, dar nu mai
mult de 13 tone |
1.000.000 |
1.100.000 |
2. Masa peste 13 tone, dar nu mai
mult de 14 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
3. Masa peste 14 tone, dar nu mai
mult de 15 tone |
1.200.000 |
1.400.000 |
4. Masa peste 15 tone |
1.400.000 |
2.800.000 |
II. Vehicule cu trei axe
|
|
|
1. Masa peste 15 tone, dar nu mai
mult de 17 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
2. Masa peste 17 tone, dar nu mai
mult de 19 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
3. Masa peste 19 tone, dar nu mai
mult de 21 tone |
1.300.000 |
1.600.000 |
4. Masa peste 21 tone, dar nu mai
mult de 23 tone |
1.600.000 |
2.500.000 |
5. Masa peste 23 tone, dar nu mai
mult de 25 tone |
2.500.000 |
3.800.000 |
6. Masa peste 25 tone |
2.500.000 |
3.800.000 |
III. Vehicule cu patru axe
|
|
|
1. Masa peste 23 tone, dar nu mai
mult de 25 tone |
1.600.000 |
1.700.000 |
2. Masa peste 25 tone, dar nu mai
mult de 27 tone |
1.700.000 |
2.500.000 |
3. Masa peste 27 tone, dar nu mai
mult de 29 tone |
2.500.000 |
4.000.000 |
4. Masa peste 29 tone, dar nu mai
mult de 31 tone |
4.000.000 |
6.000.000 |
5. Masa peste 31 tone |
4.000.000 |
6.000.000 |
(5) În cazul unei combinaţii de
autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfă cu
masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de
transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
Numarul axelor şi masa totala maxima autorizata |
Taxa (lei) |
Vehicule cu sistem de
suspensie pneumatica sau un echivalent recunoscut |
Vehicule cu alt sistem de
suspensie |
I. Vehicule cu 2 + 1 axe
|
|
|
1. Masa peste 12 tone, dar nu mai
mult de 14 tone |
1.000.000 |
1.100.000 |
2. Masa peste 14 tone, dar nu mai
mult de 16 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
3. Masa peste 16 tone, dar nu mai
mult de 18 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
4. Masa peste 18 tone, dar nu mai
mult de 20 tone |
1.300.000 |
1.400.000 |
5. Masa peste 20 tone, dar nu mai
mult de 22 tone |
1.400.000 |
1.500.000 |
6. Masa peste 22 tone, dar nu mai
mult de 23 tone |
1.500.000 |
1.600.000 |
7. Masa peste 23 tone, dar nu mai
mult de 25 tone |
1.600.000 |
2.000.000 |
8. Masa peste 25 tone |
2.000.000 |
3.400.000 |
II. Vehicule cu 2 + 2 axe |
|
|
1. Masa peste 23 tone, dar nu mai
mult de 25 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
2. Masa peste 25 tone, dar nu mai
mult de 26 tone |
1.300.000 |
1.600.000 |
3. Masa peste 26 tone, dar nu mai
mult de 28 tone |
1.600.000 |
2.000.000 |
4. Masa peste 28 tone, dar nu mai
mult de 29 tone |
2.000.000 |
2.300.000 |
5. Masa peste 29 tone, dar nu mai
mult de 31 tone |
2.300.000 |
3.700.000 |
6. Masa peste 31 tone, dar nu mai
mult de 33 tone |
3.700.000 |
5.200.000 |
7. Masa peste 33 tone, dar nu mai
mult de 36 tone |
5.200.000 |
7.900.000 |
8. Masa peste 36 tone |
5.200.000 |
7.900.000 |
III. Vehicule cu 2 + 3 axe
|
|
|
1. Masa peste 36 tone, dar nu mai
mult de 38 tone |
4.200.000 |
5.700.000 |
2. Masa peste 38 tone |
5.700.000 |
8.000.000 |
IV. Vehicule cu 3 + 2 axe |
|
|
1. Masa peste 36 tone, dar nu mai
mult de 38 tone |
3.500.000 |
5.000.000 |
2. Masa peste 38 tone, dar nu mai
mult de 40 tone |
5.000.000 |
7.000.000 |
3. Masa peste 40 tone |
7.000.000 |
7.900.000 |
V. Vehicule cu 3 + 3 axe |
|
|
1. Masa peste 36 tone, dar nu mai
mult de 38 tone |
2.800.000 |
3.100.000 |
2. Masa peste 38 tone, dar nu mai
mult de 40 tone |
3.100.000 |
3.700.000 |
3. Masa peste 40 tone |
3.700.000 |
7.500.000 |
(6) În cazul unei remorci, al unei
semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule
prevăzută la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
Masa totala maxima autorizata |
Taxa (lei) |
a. Pana la 1 tona inclusiv |
59.000 |
b. Peste 1 tona dar nu mai mult de
3 tone |
194.000 |
c. Peste 3 tone dar nu mai mult de
5 tone |
292.000 |
d. Peste 5 tone |
370.000 |
(7) În cazul mijloacelor de transport pe
apă, taxa pe mijlocul de transport este egală cu suma corespunzătoare din
tabelul următor:
Mijlocul de transport pe apa
|
Taxa (lei) |
1. Luntre, barci fara motor,
scutere de apa, folosite pentru uz şi agrement personal |
100.000 |
2. Barci fara motor, folosite
în alte scopuri |
300.000 |
3. Barci cu motor |
600.000 |
4. Bacuri, poduri plutitoare
|
5.000.000 |
5. Salupe |
3.000.000 |
6. Iahturi |
15.000.000 |
7. Remorchere şi impingatoare
|
|
a) Pana la 500 CP
inclusiv |
3.000.000 |
b) Peste 500 CP dar nu
peste 2.000 CP |
5.000.000 |
c) Peste 2.000 CP dar nu
peste 4.000 CP |
8.000.000 |
d) Peste 4.000 CP |
12.000.000 |
8. Vapoare – pentru fiecare 1.000
tdw sau fractiune din acesta |
1.000.000 |
9. Ceamuri, slepuri şi barje
fluviale: |
|
a) Cu capacitatea de
incarcare pana la 1.500 tone inclusiv |
1.000.000 |
b) Cu capacitatea de
incarcare de peste 1.500 tone dar nu peste 3.000 tone |
1.500.000 |
c) Cu capacitatea de
incarcare de peste 3.000 tone |
2.500.000 |
(8) În înţelesul prezentului articol,
capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de
transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport,
prin factura de achiziţie sau un alt document similar.
Art. 264. - (1) În cazul unui
mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra
mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii
următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.
(2) În cazul unui mijloc de transport
care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din
evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al autorităţii de
administraţie publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să
se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa
fiscală.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1)
sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta
perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) Orice persoană care
dobândeşte/transferă un mijloc de transport sau îşi schimbă
domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie cu
privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la
modificarea survenită.
Art. 265.
- (1) Taxa asupra mijlocului de transport se plăteşte anual, în patru rate
egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie,
inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a taxei
auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15
martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită
prin hotărâre a consiliului local.
(3) În cazul unui mijloc de transport
deţinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plăteşte
integral în momentul înregistrării mijlocului de transport la compartimentul de
specialitate al autorităţii de administraţie publică locală.
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si a autorizatiilor
Art. 266.
- Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie
prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menţionată în acest
capitol la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.
Art. 267. - (1) Taxa pentru
eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma
stabilită de consiliul local în limitele prevăzute în tabelul următor:
Suprafata pentru care se obtine
certificatul de urbanism |
Taxa
(lei) |
a. Pana la 150 m2
inclusiv |
25.000—35.000 |
b. Peste 150 m2 dar nu
peste 250 m2 |
37.000—47.000 |
c. Peste 250 m2 dar nu
peste 500 m2 |
48.000—60.000 |
d. Peste 500 m2 dar nu
peste 750 m2 |
61.000—72.000 |
e. Peste 750 m2 dar nu
peste 1.000 m2 |
73.000—85.000 |
f. Peste 1.000 m2 |
85.000 + 130 pentru fiecare m2
care depaseste 1.000 m2 |
(2) Taxa pentru eliberarea
certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa
stabilită conform alin. (1).
(3) Taxa pentru eliberarea unei
autorizaţii de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca
locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a
lucrărilor de construcţii.
(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice,
exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi
altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren
afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de
până la 50.000 lei.
(5) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei
construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este egală
cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri este egală
cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.
(7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe
căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a
panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de până la 50.000 lei pentru
fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de construcţie.
(8) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
de construire pentru orice altă construcţie decât cele prevăzute în alt alineat
al prezentului articol este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de
construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.
(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei
de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii este egală cu 0,1% din
valoarea impozabilă a construcţiei, stabilită pentru determinarea impozitului pe
clădiri. În cazul desfiinţării parţiale a unei construcţii, taxa pentru
eliberarea autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte porţiunea din
construcţie care urmează a fi demolată.
(10) Taxa pentru prelungirea unui
certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire este egală cu 30%
din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei
iniţiale.
(11) Taxa pentru eliberarea unei
autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de
apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin
cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 75.000 lei pentru
fiecare racord.
(12) Taxa pentru avizarea certificatului
de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către
primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean se
stabileşte de consiliul local în sumă de până la 100.000 lei.
(13) Taxa pentru eliberarea
certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de către
consiliile locale în sumă de până la 60.000 lei.
(14) Pentru taxele prevăzute în
prezentul articol, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de
construcţie, se aplică următoarele reguli:
a) taxa datorată se stabileşte pe baza
valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care solicită avizul şi
se plăteşte înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data
finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data
la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia
trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de
la data la care se depune situaţia finală privind valoarea lucrărilor de
construcţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a
lucrărilor de construcţie;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de
la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă
suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice sumă
care trebuie rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.
(15) În cazul unei autorizaţii de
construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de
construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită
conform art. 251.
Art. 268.
- (1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei
activităţi economice este stabilită de către consiliul local în sumă de până la
100.000 lei, în mediul rural, şi de până la 500.000 lei, în mediul urban.
(2) Taxa pentru eliberarea
autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este
de până la 120.000 lei.
(3) Taxa pentru eliberarea de copii
heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute
de consiliile locale, se stabileşte de către consiliul local şi este de până la
200.000 lei.
(4) Taxa pentru eliberarea
certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este de
până la 500.000 lei.
Art. 269.
- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se
datorează pentru:
a) certificat de urbanism sau
autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sau construcţie anexă;
b) certificat de urbanism sau
autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea
infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
c) certificat de urbanism sau
autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau
local;
d) certificat de urbanism sau
autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie
publică;
e) autorizaţie de construire
pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
Art. 270.
- (1) Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în
România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă
persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia
serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în
masă scrise şi audiovizuale.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol,
denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, se
plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia
persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate.
(3) Taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea
serviciilor de reclamă şi publicitate.
(4) Cota taxei se stabileşte de
consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(5) Valoarea serviciilor de reclamă şi
publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru
serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(6) Taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii
următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii
de reclamă şi publicitate.
Art. 271. -
(1) Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj
pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale
prevăzute în prezentul articol către bugetul local al autorităţii administraţiei
publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de
afişaj respectivă.
(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop
de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de
metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru
reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afişaj situat în locul
în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 200.000
lei;
b) în cazul oricărui alt panou, afişaj
sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la
150.000 lei.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de
reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau
fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de
reclamă şi publicitate.
(4) Taxa pentru afişajul în scop de
reclamă şi publicitate se plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru
rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15
noiembrie, inclusiv.
(5) Consiliile locale pot impune
persoanelor care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
să depună o declaraţie anuală la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale.
Art. 272.
- (1) Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în
scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu excepţia
cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol,
denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu
se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj
unei alte persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 270 fiind plătită de
această ultimă persoană.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de
reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte
mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4) Taxa pentru afişaj în scop de
reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a
instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie,
precum şi alte informaţii de utilitate publică şi educaţionale.
(5) Nu se datorează taxa pentru
folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe
mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării
de reclamă şi publicitate.
Impozitul pe spectacole
Art. 273.
- (1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie
sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a plăti
impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în continuare impozitul pe
spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plăteşte
la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are loc
manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
Art. 274.
- (1) Cu excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe spectacole se calculează
prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de
intrare şi a abonamentelor.
(2) Cota de impozit se determină după
cum urmează:
a) în cazul unui spectacol de teatru, ca
de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă
manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de
circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională, cota de impozit
este egală cu 2%;
b) în cazul oricărei alte manifestări
artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egală cu 5%.
(3) Suma primită din vânzarea biletelor
de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de organizatorul
spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în
vigoare înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datorează impozitul
pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:
a) a înregistra biletele de intrare
şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde
are loc spectacolul;
b) a anunţa tarifele pentru spectacol în
locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în
care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de
intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depăşesc tarifele
precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare şi/sau
abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea
compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale,
documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricăror altor cerinţe
privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de
intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor,
contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Agenţia Naţională pentru
Sport.
Art. 275. - (1) În cazul unei
manifestări artistice sau al unei activităţi distractive care are loc într-o
videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole se calculează pe baza
suprafeţei incintei prevăzute în prezentul articol.
(2) Impozitul pe spectacole se
stabileşte pentru fiecare zi de manifestare artistică sau de activitate
distractivă, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai suprafeţei incintei
videotecii sau discotecii cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul videotecilor, suma este de
până la 1.000 lei;
b) în cazul discotecilor, suma este de
până la 2.000 lei.
(3) Impozitul pe spectacole se ajustează
prin înmulţirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie
corespunzător, precizat în tabelul următor:
Rangul localitatii |
Coeficient de corectie |
0 |
8,00 |
I |
5,00 |
II |
4,00 |
III |
3,00 |
IV |
1,10 |
V |
1,00 |
(4) Persoanele care datorează impozitul
pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a
depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei
luni calendaristice. Declaraţia se depune până la data de 15, inclusiv, a lunii
precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
Art. 276. - Impozitul pe
spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare.
Art. 277. - (1) Impozitul pe
spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare
celei în care a avut loc spectacolul.
(2) Orice persoană care datorează
impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data
stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei
se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(3) Persoanele care datorează impozitul
pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a
declaraţiei şi plata la timp a impozitului.
Taxa hoteliera
Art. 278. - (1) Consiliul local
poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate
asupra căreia consiliul local îşi exercită autoritatea, dar numai dacă taxa se
aplică conform prezentului capitol.
(2) Taxa pentru şederea într-o unitate
de cazare, denumită în continuare taxa hotelieră, se încasează de către
persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu
luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
(3) Unitatea de cazare are obligaţia de
a vărsa taxa colectată în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta.
Art. 279. -
(1) Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de
cazare practicate de unităţile de cazare.
(2) Cota taxei se stabileşte de
consiliul local şi este cuprinsă între 0,5% şi 5%. În cazul unităţilor de cazare
amplasate într-o staţiune turistică, cota taxei poate varia în funcţie de clasa
cazării în hotel.
(3) Taxa hotelieră se datorează pentru
întreaga perioadă de şedere, cu excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate
într-o staţiune turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o singură
noapte, indiferent de perioada reală de cazare.
Art. 280. - Taxa hotelieră nu se
aplică pentru:
a) persoanele fizice în vârstă de până
la 18 ani inclusiv;
b) persoanele fizice cu handicap grav
sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;
c) pensionarii sau studenţii;
d) persoanele fizice aflate pe durata
satisfacerii stagiului militar;
e) veteranii de război;
f) văduvele de război sau văduvele
veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
g) persoanele fizice prevăzute la art. 1
al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
h) soţul sau soţia uneia dintre
persoanele fizice menţionate la lit. b)-g), care este cazat/cazată împreună cu o
persoană menţionată la lit. b)-g).
Art. 281.
- (1) Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul
local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a
colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.
(2) Unităţile de cazare au obligaţia de
a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a
taxei hoteliere, inclusiv. Formatul declaraţiei se precizează în normele
elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei
şi Internelor.
Taxe speciale
Art. 282. - (1) Pentru funcţionarea unor
servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice,
consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după
caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale,
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta
taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se
stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
45/2003 privind finanţele publice locale.
Alte taxe locale
Art. 283. - (1) Consiliile locale
sau consiliile judeţene pot institui o taxă zilnică de până la 100.000 lei
pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, a
caselor memoriale sau a monumentelor istorice, de arhitectură şi arheologice.
(2) Consiliul local sau consiliul
judeţean poate institui taxe zilnice de până la 100.000 lei pentru deţinerea sau
utilizarea echipamentelor destinate în scopul obţinerii de venit. Taxa se aplică
claselor de echipamente precizate de consiliul local.
(3) Consiliul local poate
stabili o taxă anuală de până la 300.000 lei pentru fiecare din următoarele
vehicule lente:
1. autocositoare;
2. autoexcavator (excavator pe
autoşasiu);
3. autogreder sau autogreper;
4. buldozer pe pneuri;
5. compactor autopropulsat;
6. excavator cu racleţi pentru săpat
şanţuri, excavator cu rotor pentru săpat şanţuri sau excavator pe pneuri;
7. freză autopropulsată pentru canale
sau pentru pământ stabilizat;
8. freză rutieră;
9. încărcător cu o cupă pe pneuri;
10. instalaţie autopropulsată de
sortare-concasare;
11. macara cu greifer;
12. macara mobilă pe pneuri;
13. macara turn autopropulsată;
14. maşină autopropulsată pentru oricare
din următoarele:
a) lucrări de terasamente;
b) construcţia şi întreţinerea
drumurilor;
c) decopertarea îmbrăcăminţii asfaltice
la drumuri;
d) finisarea drumurilor;
e) forat;
f) turnarea asfaltului;
g) înlăturarea zăpezii;
15. şasiu autopropulsat cu ferăstrău
pentru tăiat lemne;
16. tractor pe pneuri;
17. troliu autopropulsat;
18. utilaj multifuncţional pentru
întreţinerea drumurilor;
19. vehicul pentru pompieri pentru
derularea furtunurilor de apă;
20. vehicul pentru măcinat şi compactat
deşeuri;
21. vehicul pentru marcarea drumurilor;
22. vehicul pentru tăiat şi compactat
deşeuri.
(4) Taxele prevăzute la alin. (1)-(3) se
calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile elaborate de consiliul
local.
Scutiri si facilitati comune
Art. 284. - (1) Impozitul pe
clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe
prevăzute la art. 282 şi art. 283 nu se aplică pentru:
a) veteranii de război;
b) persoanele fizice prevăzute la art. 1
al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în
alte legi.
(2) Impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren şi taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică persoanelor fizice
prevăzute la art. 6 şi art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 privind
cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora,
răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe
teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război care
nu s-au recăsătorit.
(4) Impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren, taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru activităţi
economice şi viza anuală a acestora nu se aplică pentru persoanele cu handicap
grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul I sau II.
(5) În cazul unei clădiri, al unui teren
sau al unui mijloc de transport deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută
la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscală se aplică integral pentru
proprietăţile deţinute în comun de soţi.
(6) Scutirea de la plata impozitului pe
clădiri se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice
prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(7) Scutirea de la plata impozitului pe
teren se aplică doar terenului aferent clădirii utilizate ca domiciliu de
persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(8) Scutirea de la plata impozitului
prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică unei persoane începând cu
prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele
justificative în vederea scutirii.
(9) Persoanele fizice şi/sau juridice
române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le
deţin în proprietate, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind
reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii
energiei termice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite
de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului
obţinut pentru reabilitarea termică, precum şi de taxele pentru eliberarea
autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare termică.
(10) Impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la
art. 282 şi 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.
27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau
lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei
"Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele
fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996
privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării
economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările
ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996
pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni pentru
sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei
Biosferei "Delta Dunării", cu modificările ulterioare.
(11) Nu se datorează taxa asupra
succesiunii prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de
timbru pentru activitatea notarială, republicată, cu modificările ulterioare,
dacă procedura succesorală se dezbate în termen de 1 an de la data decesului
autorului bunurilor. De scutire beneficiază şi cei care solicită dezbaterea
succesiunii în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului act
normativ.
Art. 285.
- (1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor,
precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se aplică:
a) oricărei instituţii sau unităţi care
funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;
b) fundaţiilor testamentare constituite
conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură
naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi
cultural;
c) organizaţiilor umanitare care au ca
unică activitate întreţinerea şi funcţionarea căminelor de bătrâni şi a caselor
pentru ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.
(2) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe
teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenul aferent deţinute de
persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii
turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
(3) Impozitul pe clădiri se reduce cu
50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau
meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.
Art. 286. -
(1) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau
o reducere a acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de persoana fizică
ce datorează acest impozit.
(2) Consiliul local poate acorda scutire
de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul
aferent clădirii folosite ca domiciliu al persoanei fizice care datorează acest
impozit.
(3) Consiliul local poate acorda scutire
de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a
acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât
salariul minim pe economie ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj
şi/sau pensie de asistenţă socială.
(4) În cazul unei calamităţi naturale,
consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de
urbanism şi autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.
(5) Scutirea de la plata impozitelor sau
reducerile acestora prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei
respective cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care
persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.
(6) Consiliul local poate acorda
scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia pentru terenul
aferent investiţiilor derulate în conformitate cu Legea nr. 332/2001 privind
promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu
modificările ulterioare, pe toată perioada executării acestora, până la punerea
în funcţiune, dar nu mai mult de 3 ani de la data începerii lucrărilor.
Alte dispozitii comune
Art. 287. -
Consiliul local sau consiliul judeţean, după caz, poate majora anual cu maximum
20%, faţă de nivelul stabilit pentru anul 2004, în funcţie de condiţiile
specifice zonei, orice impozit sau taxă locală prevăzută în prezentul titlu, cu
excepţia taxelor prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. b)-d).
Art. 288.
- (1) Consiliile locale şi judeţene adoptă deciziile cu privire la stabilirea
impozitelor şi taxelor locale pentru un an calendaristic până la data de 31 mai
inclusiv a anului calendaristic precedent.
(2) Primarii şi preşedinţii consiliilor
judeţene asigură publicarea corespunzătoare a oricărei hotărâri a consiliului
local sau judeţean respectiv.
Art. 289. - Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul gratuit la
informaţii privind impozitele şi taxele locale.
Art. 290.
- Orice persoană juridică care datorează plata impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are obligaţia
de a calcula impozitul sau taxa respectivă şi de a depune o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale până
la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculează
impozitul sau taxa.
Art. 291.
- Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora,
după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea
impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.
Art. 292. - (1) În cazul oricărui
impozit sau taxe locale care constă într-o anumită sumă în lei sau care este
stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează anual
pentru a reflecta rata estimată a inflaţiei pentru anul următor, dacă rata
estimată a inflaţiei depăşeşte 5%.
(2) Sumele indexate se iniţiază în comun
de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi
se aprobă prin hotărâre a Guvernului, emisă până la data de 30 aprilie,
inclusiv, a fiecărui an.
Art. 293. - Elaborarea normelor
pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Sanctiuni
Art. 294.
- (1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea
disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare.
(2) Constituie contravenţii următoarele
fapte:
a) depunerea peste termen a
declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin.
(6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2),
art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere
prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264
alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2)
şi art. 290.
(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2)
lit. a) se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000. lei, iar cea
de la lit. b) cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei.
(4) Încălcarea normelor tehnice privind
tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a
abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi
se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.
(5) Constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor se fac de către primari şi persoane împuternicite din
cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii administraţiei publice
locale.
(6) În cazul persoanelor juridice,
limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se
majorează cu 300%.
(7) Limitele amenzilor prevăzute la
alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(8) Contravenţiilor prevăzute la alin.
(2) şi (4) li se aplică dispoziţiile legii.
Dispozitii finale
Art. 295. - (1) Impozitele şi
taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie
venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Impozitul pe clădiri, precum şi
amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local
al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea
respectivă.
(3) Impozitul pe teren, precum şi
amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local
al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul
respectiv.
(4) Cu excepţiile prevăzute la alin.
(5), taxa asupra mijlocului de transport, precum şi amenzile şi penalităţile
aferente acesteia constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie înmatriculat mijlocul de
transport respectiv.
(5) Veniturile provenite din taxa asupra
mijlocului de transport stabilită în concordanţă cu prevederile art. 263 alin.
(4) şi (5), precum şi amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza exclusiv
pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a
drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local
şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul municipiului Bucureşti,
taxa constituie venituri în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la
bugetul municipiului Bucureşti.
(6) Taxele locale prevăzute la
capitolul V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de
urbanism şi a autorizaţiilor de construire de către preşedinţii consiliilor
judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în
proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al
consiliului judeţean.
(7) Taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde sunt prestate
serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul,
panoul sau structura pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate.
(8) Impozitul pe spectacole, precum şi
amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artistică,
competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
(9) Taxa hotelieră, precum şi amenzile
şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.
(10) Celelalte taxe locale prevăzute la
art. 283, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat locul
public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11) Constituie venit la bugetul local
sumele provenite din:
a) dobânda pentru plata cu întârziere a
impozitelor şi taxelor locale;
b) taxele judiciare de timbru prevăzute
de lege;
c) taxele de timbru prevăzute de lege;
d) taxele extrajudiciare de timbru
prevăzute de lege.
(12) Sumele prevăzute la alin. (11) se
ajustează pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate
în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
Art. 296.
- (1) Până la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor
prevăzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotărârile consiliilor
locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu excepţia
taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi art. 271.
(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor
prevăzute la art. 267, 268 şi 271 va fi stabilit prin hotărâri ale consiliilor
locale, adoptate în termen de 45 de zile de la data publicării prezentului Cod
fiscal în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Prevederile art. 258 alin. (6) se
aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar prevederile art. 287, începând
cu data de 1 ianuarie 2005.
(4) Taxele speciale adoptate de
consiliile locale, până la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care
contravin prevederilor art. 282, îşi încetează valabilitatea la data intrării în
vigoare a prezentului cod.
|