TITLUL II - Impozitul pe profit
Dispozitii generale
Art. 13.
- Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele
juridice române;
b) persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c) persoanele juridice străine şi
persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o
asociere fără personalitate juridică;
d) persoanele
juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română;
e) persoanele fizice
rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât
în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în
acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se
varsă de către persoana juridică română.
Art. 14.
- Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
a) în cazul persoanelor juridice române,
asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi
din străinătate;
b) în cazul
persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului
permanent;
c) în cazul
persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente care
desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică,
asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;
d) în cazul
persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor
de participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului
impozabil aferent acestor venituri;
e) în cazul
persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără
personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii
atribuibile persoanei fizice rezidente.
Art. 15.
- (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului
pe profit următorii contribuabili:
a) trezoreria
statului;
b) instituţiile
publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi
disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind
finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, dacă legea nu prevede
altfel;
c) persoanele
juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în
conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;
d) fundaţiile române
constituite ca urmare a unui legat;
e) cultele
religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt
utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;
f) cultele
religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea
obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, şi pentru
veniturile obţinute din chirii, cu condiţia ca sumele respective să fie
utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreţinerea şi
funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de construcţie, de reparaţie
şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru
învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile
din despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii
prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) instituţiile de
învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile
utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învăţământului
nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru
îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;
h) asociaţiile de
proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari
recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile
obţinute din activităţi economice şi care sunt sau urmează a fi utilizate pentru
îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi
repararea proprietăţii comune;
i) Fondul de
garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
j) Fondul de
compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii.
(2) Organizaţiile
nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
a) cotizaţiile şi
taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuţiile
băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
c) taxele de
înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d) veniturile
obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la
competiţii şi demonstraţii sportive;
e) donaţiile şi
banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele,
dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de
participare obţinute din plasarea veniturilor scutite;
g) veniturile pentru
care se datorează impozit pe spectacole;
h) resursele
obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
i) veniturile
realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu
taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau
profesional, potrivit statutului acestora;
j) veniturile
excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea
organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite
într-o activitate economică;
k) veniturile
obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de
utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul
culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum
şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale.
(3) Organizaţiile
nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice
realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an
fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata
impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în
prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul
impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2)
sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la
art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.
Art. 16.
- (1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un
contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an
fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care
contribuabilul a existat.
Art. 17. -
(1) Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de
25%, cu excepţiile prevăzute la alin. (2), la art. 33 şi 38.
(2) În cazul Băncii Naţionale a
României, cota de impozit pe profit este de 80%.
Art. 18. -
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive şi la
care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol
este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui
impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.
Calculul profitului impozabil
Art. 19. -
(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din
orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un
an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul
şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de
aplicare.
(2) Metodele contabile, stabilite prin
reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt
recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului prevăzut la
alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul
anului fiscal.
(3) În cazul contribuabililor care
produc bunuri mobile şi imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în
rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului să fie luate în calcul
la determinarea profitului impozabil, pe măsură ce ratele devin scadente,
conform contractului. Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt
deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei
înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se exercită la momentul
livrării bunurilor şi este irevocabilă.
(4) În cazul contribuabililor care
desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care
România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit
unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste
convenţii.
Art. 20. -
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoană
juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la
Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din
statele Comunităţii Europene, dacă persoana juridică română deţine minimum 25%
din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului;
b) diferenţele favorabile de valoare a
titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor,
beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin
titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor
financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu
gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data
retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de
participare;
c) veniturile din anularea obligaţiilor
unei persoane juridice, dacă obligaţiile se anulează în schimbul titlurilor de
participare la respectiva persoană juridică;
d) veniturile din anularea cheltuielilor
pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
e) veniturile neimpozabile, prevăzute
expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.
Art. 21. -
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli
deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri
impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul
realizării de venituri şi:
a) cheltuielile cu achiziţionarea
ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil;
b) cheltuielile efectuate, potrivit
legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
c) cheltuielile cu primele de asigurare
pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri
profesionale;
d) cheltuielile de reclamă şi
publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau
serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se
includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se
acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea
produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi
servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
e) cheltuielile de transport şi cazare
în ţară şi în străinătate efectuate de către salariaţi şi administratori, în
cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din
anii precedenţi;
f) contribuţia la rezerva mutuală de
garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;
g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi
contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum
şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de
muncă;
h) cheltuielile pentru formarea şi
perfecţionarea profesională a personalului angajat;
i) cheltuielile pentru marketing,
studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, participarea la târguri
şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii,
în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau
din anii precedenţi, precum şi în situaţia în care acesta se află înăuntrul
perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii;
j) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
k) cheltuielile pentru perfecţionarea
managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi
perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării
conform cu standardele de calitate;
l) cheltuielile pentru protejarea
mediului şi conservarea resurselor;
m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi
contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale;
n) pierderile înregistrate, după data de
1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, ca urmare a
închiderii procedurii de faliment a debitorilor, pe baza hotărârii judecătoreşti
prin care se atestă această situaţie.
(3) Următoarele cheltuieli au
deductibilitate limitată:
a) cheltuielile de protocol în limita
unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor
impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele
decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de
deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate,
în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice, în
cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din
anii precedenţi. Cheltuielile de transport, cazare şi indemnizaţia acordată
salariaţilor, în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul
curent şi/sau din anii precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit
pentru instituţiile publice;
c) cheltuielile sociale, în limita unei
cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de salarii realizat. Intră sub
incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere, ajutoarele
pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele,
precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau
unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de
sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă
până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze
sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au
sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile
reprezentând: transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor, cadouri în
bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor, cadouri în bani sau
în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă
pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv
transportul, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie
şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a
minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
d) perisabilităţile, în limitele
stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu
instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;
e) cheltuielile reprezentând tichetele
de masă acordate de angajatori, în limita prevederilor legii anuale a bugetului
de stat;
f) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile
către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale, în limita
echivalentului în lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin.
(2) lit. g) şi m);
g) cheltuielile cu provizioane şi
rezerve, în limita prevăzută la art. 22;
h) cheltuielile cu dobânda şi
diferenţele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 23;
i) amortizarea, în limita prevăzută la
art. 24;
j) cheltuielile efectuate în numele unui
angajat, la schemele facultative de pensii ocupaţionale, în limita stabilită
potrivit legii;
k) cheltuielile cu primele de asigurare
private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;
l) cheltuielile pentru funcţionarea,
întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se
află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în
limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei,
care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă
trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;
m) cheltuielile de funcţionare,
întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate
personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în
limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza
contractelor încheiate între părţi, în acest scop;
n) cheltuielile de funcţionare,
întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu
funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile
limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu
astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de
autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt
deductibile:
a) cheltuielile proprii ale
contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând
diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe
profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile
cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice
nerezidente, pentru veniturile realizate din România;
b) amenzile, confiscările, majorările de
întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române,
potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate
către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu
persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli
nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin
convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Amenzile, majorările de întârziere şi
penalităţile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în
contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autorităţile, nu intră
sub incidenţa prevederilor prezentei litere;
c) cheltuielile privind bunurile de
natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori
degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este
datorată potrivit prevederilor titlului VI;
d) cheltuielile cu taxa pe valoarea
adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în
natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;
e) cheltuielile făcute în favoarea
acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru
bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă
pentru aceste bunuri sau servicii;
f) cheltuielile înregistrate în
contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin
care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după
caz, potrivit normelor;
g) cheltuielile înregistrate de
societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosinţă al
terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din
producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate
sau asociere;
h) cheltuielile determinate de
diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele
juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de
valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor
determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
i) cheltuielile aferente veniturilor
neimpozabile prevăzute la art. 20, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit.
d);
j) cheltuielile cu contribuţiile plătite
peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;
k) cheltuielile cu primele de asigurare
plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile
salariale ale angajatului, conform titlului III;
l) alte cheltuieli salariale şi/sau
asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepţia prevederilor
titlului III;
m) cheltuielile cu serviciile de
management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care
contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul
desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
n) cheltuielile cu primele de asigurare
care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente
obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând
garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru
care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de
închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o) pierderile înregistrate la scoaterea
din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate, pentru partea
neacoperită de provizion, potrivit art. 22 alin. (1) lit. c). În această
situaţie, contribuabilii, care scot în evidenţă clienţii neîncasaţi, sunt
obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor
respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare,
după caz;
p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau
mecenat efectuate potrivit legii.
Art. 22. -
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai
în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legală este deductibilă în
limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de
determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi
se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta
va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din
patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în
care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită
sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la
calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de persoanele
juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se
restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru
acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma
procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii
ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
b) provizioanele pentru garanţii de bună
execuţie acordate clienţilor;
c) provizioanele constituite în limita
unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de
1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea
creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât
cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1
ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce
depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu
este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile
impozabile ale contribuabilului;
d) provizioanele specifice, potrivit
legilor de organizare şi funcţionare, în cazul unei societăţi comerciale bancare
sau al unei alte instituţii de credit autorizate, precum şi pentru societăţile
de credit ipotecar şi societăţile de servicii financiare;
e) rezervele constituite de societăţile
comerciale bancare sau alte instituţii de credit autorizate, precum şi de
societăţile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
f) provizioanele constituite de
fondurile de garantare, potrivit normelor Băncii Naţionale a României;
g) rezervele legale şi provizioanele
constituite de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
h) rezervele tehnice constituite de
societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de
organizare şi funcţionare. Pentru contractele de asigurare cedate în
reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere
partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea
reasigurării;
i) provizioanele de risc pentru
operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit reglementărilor
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
j) provizioanele constituite în limita
unei procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de
către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1
ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană
juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe
baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu
este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile
impozabile ale contribuabilului.
(2) Contribuabilii autorizaţi să
desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt
obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizoane pentru
refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic,
silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre
veniturile şi cheltuielile din exploatare, pe toată durata de funcţionare a
exploatării zăcămintelor naturale.
(3) Pentru titularii de acorduri
petroliere, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ
zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru
dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor,
precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferenţei
dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării
petroliere.
(4) Regia Autonomă "Administraţia Română
a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion,
potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare
realizate efectiv din activitatea de rută aeriană şi costurile efective ale
activităţii de rută aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor
de exploatare care depăşesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5) Reducerea sau anularea oricărui
provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile
impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării
destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau
rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii
contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se
aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu
o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în
continuare acelui provizion sau rezervă.
(6) Sumele înregistrate în conturi de
rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate
pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul
în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume
se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de
întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Nu se
supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii
disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de
societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele băncilor
străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.
(7) În înţelesul prezentului articol,
prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi majorarea
unui provizion sau a unei rezerve.
Art. 23. -
(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul
de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a
capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de
rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la
începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe
profit. Prin capitalul împrumutat se înţelege totalul creditelor şi
împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor
contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile
sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului
este mai mic decât trei.
(2) În cazul în care gradul de
îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile şi
cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt deductibile până la
nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale
contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele
de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în
aceleaşi condiţii, până la deductibilitatea integrală a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din
diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din
diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda,
potrivit alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă
limitărilor prevăzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferenţele de curs
valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente
împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a
capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din
diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau
indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare,
menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenţa
prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de
la alte entităţi, cu excepţia societăţilor comerciale bancare române sau
străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, a societăţilor
de leasing pentru operaţiuni de leasing, a societăţilor de credit ipotecar şi a
persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii, dobânzile deductibile
sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzilor de referinţă
a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru,
pentru împrumuturile în lei, şi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%,
pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la
determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei
dobânzii pentru împrumuturile în valută se va actualiza prin hotărâre a
Guvernului.
(6) Limita prevăzută la alin. (5) se
aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin.
(1) şi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se
aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor
băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de
leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, precum
şi instituţiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice
străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România,
prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a
capitalului propriu.
Art. 24. -
(1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării,
instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din
punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor
prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice
imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este deţinut şi utilizat în
producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi
închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare
decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
c) are o durată normală de utilizare mai
mare de un an.
Pentru imobilizările corporale care
sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set,
la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau
set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror
durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se
determină pentru fiecare componentă în parte.
(3) Sunt, de asemenea, considerate
mijloace fixe amortizabile:
a) investiţiile efectuate la mijloacele
fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de
gestiune sau altele asemenea;
b) mijloacele fixe puse în funcţiune
parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare
corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la
valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de
realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru
descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi
pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la
suprafaţă;
d) investiţiile efectuate la mijloacele
fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul
îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de
beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e) investiţiile efectuate din surse
proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului
public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în
proprietate publică;
f) amenajările de terenuri.
(4) Nu reprezintă active amortizabile:
a) terenurile, inclusiv cele împădurite;
b) tablourile şi operele de artă;
c) fondul comercial;
d) lacurile, bălţile şi iazurile care nu
sunt rezultatul unei investiţii;
e) bunurile din domeniul public
finanţate din surse bugetare;
f) orice mijloc fix care nu îşi pierde
valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;
g) casele de odihnă proprii, locuinţele
de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele
utilizate în scopul realizării veniturilor.
(5) Prin valoarea de intrare a
mijloacelor fixe se înţelege:
a) costul de achiziţie, pentru
mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b) costul de producţie, pentru
mijloacele fixe construite sau produse de către contribuabil;
c) valoarea de piaţă, pentru mijloacele
fixe dobândite cu titlu gratuit.
(6) Regimul de amortizare pentru un
mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:
a) în cazul construcţiilor, se aplică
metoda de amortizare liniară;
b) în cazul echipamentelor tehnologice,
respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere
şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda
de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c) în cazul oricărui alt mijloc fix
amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau
degresivă.
(7) În cazul metodei de amortizare
liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la
valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.
Cota de amortizare liniară se
calculează raportând numărul 100 la durata normală de utilizare a mijlocului
fix.
(8) În cazul metodei de amortizare
degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare
liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare
a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare
a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare
a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
(9) În cazul metodei de amortizare
accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:
a) pentru primul an de utilizare,
amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare,
amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a
mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
(10) Cheltuielile aferente
achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau
fabrică şi alte valori similare se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după
caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice
se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă
de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza metoda de amortizare
degresivă sau accelerată.
(11) Amortizarea fiscală se calculează
după cum urmează:
a) începând cu luna următoare celei în
care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;
b) pentru cheltuielile cu investiţiile
efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata
normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada
contractului de concesionare sau închiriere, după caz;
c) pentru cheltuielile cu investiţiile
efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de
gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe
durata normală de utilizare, după caz;
d) pentru cheltuielile cu investiţiile
efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e) amortizarea clădirilor şi a
construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde,
carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din
industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de
durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor,
precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs,
în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.
Amortizarea pe unitatea de produs se
recalculează:
1. din 5 în 5 ani la mine, cariere,
extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;
2. din 10 în 10 ani la saline;
f) mijloacele de transport pot fi
amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de
funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de
1 ianuarie 2004;
g) pentru locuinţele de serviciu,
amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei
construite prevăzute de legea locuinţei;
h) numai pentru autoturismele folosite
în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).
(12) Contribuabilii care investesc în
mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile, destinate
activităţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi şi care nu aplică regimul de
amortizare accelerată, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din
valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix
sau a brevetului de invenţie. Valoarea rămasă de recuperat pe durata normală de
utilizare se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu
deducerea de 20%. Pentru achiziţiile de animale şi plantaţii, deducerea de 20%
se acordă astfel:
a) pentru animale, la data achiziţiei;
b) pentru plantaţii, la data recepţiei
finale de înfiinţare a plantaţiei.
Intră sub incidenţa prezentului alineat
şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu
clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la
expirarea contractului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiază de
facilităţile prevăzute la prezentul alineat au obligaţia să păstreze în
patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu
jumătate din durata lor normală de utilizare.
(13) Pentru investiţiile realizate în
parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere
suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor
în construcţii sau a reabilitărilor de construcţii, infrastructură internă şi de
conexiune la reţeaua publică de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în
vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe
amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin.
(12) nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul alineat.
(14) Cheltuielile aferente localizării,
explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare pentru exploatarea
resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani,
începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente
achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează
pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea
recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.
(15) Pentru mijloacele fixe
amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul
amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a acestora. Câştigurile sau
pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcţiune a acestor
mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă
valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea
fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la 31
decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate,
folosind metodele de amortizare aplicate până la această dată.
(16) Contribuabilii care investesc în
mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot
deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data
punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de
amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(17) În cazul unei imobilizări corporale
cu o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente
imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de
amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(18) Cheltuielile aferente
achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între
contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda
liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi
menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.
(19) Ministerul Finanţelor Publice
elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a
mijloacelor fixe.
(20) Regia Autonomă "Administraţia
Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA efectuează anual actualizarea
valorii rămase neamortizate a mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale
înscrise în bilanţul anului fiscal cu indicele de inflaţie al anului precedent,
comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Valoarea activelor corporale şi
necorporale, achiziţionate în cursul anului fiscal, va fi actualizată în funcţie
de modificarea indicelui de inflaţie din perioada cuprinsă între luna în care
acestea au fost achiziţionate şi sfârşitul anului fiscal. Valoarea activelor şi
a patrimoniului propriu al Regiei Autonome "Administraţia Română a Serviciilor
de Trafic Aerian" - ROMATSA se majorează cu diferenţele rezultate din
reevaluarea anuală. Amortizarea capitalului Regiei Autonome "Administraţia
Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, angajat şi imobilizat în
active corporale şi necorporale, se stabileşte prin metoda liniară. Valoarea
rămasă neamortizată, aferentă mijloacelor fixe ale Regiei Autonome
"Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, scoase din
funcţiune înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, diminuată cu
sumele rezultate din valorificare, se înregistrează în cheltuielile de
exploatare şi este deductibilă din punct de vedere fiscal.
(21) Pentru titularii de acorduri
petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere
în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se
calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente
operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata
rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie
de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului
petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale
şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în
contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în
contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu
financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de
schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a
fiecărui exerciţiu financiar.
(22) Prevederile Legii nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la
calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a)
şi ale art. 8 din aceeaşi lege.
Art. 25. -
(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere
fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are
această calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul
unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului
financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile
fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar
utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul
deduce chiria (rata de leasing).
Art. 26. -
(1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se
recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi.
Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la
fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în
vigoare din anul înregistrării acestora.
(2) Pierderea fiscală înregistrată de
contribuabilii care îşi încetează existenţa prin divizare sau fuziune nu se
recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi sau de către cei care preiau
patrimoniul societăţii absorbite, după caz.
(3) În cazul persoanelor juridice
străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai
veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaţi
la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală,
intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la
sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se
recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi
limita celor 5 ani.
Art. 27. -
(1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în
schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică
următoarele reguli:
a) contribuţiile nu sunt transferuri
impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor
titlului III;
b) valoarea fiscală a activelor primite
de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana
care contribuie cu activul;
c) valoarea fiscală a titlurilor de
participare primite de persoana care contribuie cu activele este egală cu
valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de către persoana
respectivă.
(2) Distribuirea de active de către o
persoană juridică română către participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie
ca urmare a operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil,
exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3).
(3) Prevederile prezentului articol se
aplică următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal
obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plăţii impozitelor:
a) fuziunea între două sau mai multe
persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoană
juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică
succesoare;
b) divizarea unei persoane juridice
române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care
participanţii la persoana juridică iniţială beneficiază de o distribuire
proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;
c) achiziţionarea de către o persoană
juridică română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor
activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor
titluri de participare;
d) achiziţionarea de către o persoană
juridică română a minimum 50% din titlurile de participare la altă persoană
juridică română, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică
achizitoare şi, dacă este cazul, a unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10%
din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.
(4) În cazul operaţiunilor de
reorganizare prevăzute la alin. (3) se aplică următoarele reguli:
a) transferul activelor şi pasivelor nu
se tratează ca un transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b) schimbul unor titluri de participare
deţinute la o persoană juridică română cu titluri de participare la o altă
persoană juridică română nu se tratează ca transfer impozabil în înţelesul
prezentului titlu şi al titlului III;
c) distribuirea de titluri de
participare în legătură cu divizarea unei persoane juridice române nu se
tratează ca dividend;
d) valoarea fiscală a unui activ sau
pasiv, aşa cum este prevăzut la lit. a), este egală, pentru persoana care
primeşte un astfel de activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a
avut-o la persoana care l-a transferat;
e) amortizarea fiscală pentru orice
activ prevăzut la lit. a) se determină în continuare în conformitate cu regulile
prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat
activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;
f) transferul unui provizion sau al unei
rezerve nu se consideră o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei,
potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt contribuabil le preia şi le menţine la
valoarea avută înainte de transfer;
g) valoarea fiscală a titlurilor de
participare prevăzute la lit. b), care sunt primite de o persoană, trebuie să
fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate
de către această persoană;
h) valoarea fiscală a titlurilor de
participare prevăzute la lit. c), care au fost deţinute înainte de a fi
distribuite, se alocă între aceste titluri de participare şi titlurile de
participare distribuite, proporţional cu preţul de piaţă al titlurilor de
participare, imediat după distribuire.
(5) Dacă o persoană juridică română
deţine peste 25% din titlurile de participare la o altă persoană juridică română
care transferă active şi pasive către prima persoană juridică, printr-o
operaţiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se
consideră transfer impozabil.
(6) După data la care România aderă la
Uniunea Europeană, prevederile prezentului articol se aplică persoanelor
juridice străine care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene.
În acest caz transferul de active şi pasive nu se consideră a fi transfer
impozabil dacă sunt îndeplinite oricare din următoarele condiţii:
a) activele şi pasivele sunt legate
efectiv de un sediu permanent în România şi continuă să fie utilizate pentru a
genera profit impozabil în România;
b) activele şi pasivele sunt legate
efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferă activele şi pasivele,
situat în afara României.
Prin derogare de la prevederile alin.
(4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se consideră a fi o
reducere impozabilă a provizionului ori a rezervei respective, dacă provizionul
sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.
(7) În înţelesul prezentului articol,
valoarea fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este
valoarea utilizată pentru calculul amortizării şi al câştigului sau pierderii,
în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.
Art. 28. - (1) În cazul unei
asocieri fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile înregistrate se
atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere.
(2) Orice asociere fără personalitate
juridică dintre persoane juridice străine, care îşi desfăşoară activitatea în
România, trebuie să desemneze una din părţi care să îndeplinească obligaţiile ce
îi revin fiecărui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată este
responsabilă pentru:
a) înregistrarea asocierii la
autoritatea fiscală competentă, înainte ca aceasta să înceapă să desfăşoare
activitate;
b) conducerea evidenţelor contabile ale
asocierii;
c) plata impozitului în numele
asociaţilor, conform art. 34 alin. (1);
d) depunerea unei declaraţii fiscale
trimestriale la autoritatea fiscală competentă, care să conţină informaţii cu
privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuibilă
fiecărui asociat, precum şi impozitul care a fost plătit la buget în numele
fiecărui asociat;
e) furnizarea de informaţii în scris,
către fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile
asocierii care îi este atribuibilă acestuia, precum şi la impozitul care a fost
plătit la buget în numele acestui asociat.
(3) Într-o asociere fără personalitate
juridică cu o persoană juridică română, persoana juridică română trebuie să
îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat, potrivit prezentului
titlu.
Aspecte fiscale internationale
Art. 29. -
(1) Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru
profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.
(2) Profitul impozabil se determină în
conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în
următoarele condiţii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile
sediului permanent se includ în veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate în
scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;
c) cheltuielile de conducere şi
cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au
efectuat, decontate de persoana juridică străină şi înregistrate de sediul
permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale
angajaţilor sediului permanent.
(3) Profitul impozabil al sediului
permanent se determină prin tratarea sediului permanent ca persoană separată şi
prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţă
al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul său permanent.
(4) Înainte de a desfăşura activitate
printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice
străine prevăzute la alin. (1) trebuie să înregistreze sediul permanent la
autoritatea fiscală competentă.
Art. 30. -
(1) Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare
situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit
pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
(2) Veniturile din proprietăţile
imobiliare situate în România includ următoarele:
a) veniturile din închirierea sau
cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România;
b) câştigul din vânzarea-cesionarea
drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea
imobiliară situată în România;
c) câştigul din vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din
valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin
intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în
România;
d) veniturile obţinute din exploatarea
resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din
vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.
(3) Orice persoană juridică străină care
obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din
vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română are obligaţia de a plăti impozit pe profit, potrivit art. 34, şi de a
depune declaraţii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană
juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste
obligaţii.
(4) Orice persoană juridică română sau
persoană juridică străină cu sediul permanent în România, care plăteşte
veniturile prevăzute la alin. (1), către o persoană juridică străină, are
obligaţia de a reţine impozitul calculat din veniturile plătite şi de a vira
impozitul reţinut la bugetul de stat.
(5) În cazul câştigurilor prevăzute la
art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau ale
titlurilor de participare, impozitul care trebuie reţinut se stabileşte prin
aplicarea unei cote de impozitare de 10% la câştigul rezultat din această
vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplică numai în cazul în
care plătitorul de venituri obţine de la contribuabil justificarea
corespunzătoare privind aplicarea prevederilor art. 33.
(6) Prevederile art. 119 se aplică
oricărei persoane care are obligaţia să reţină impozit, în conformitate cu
prezentul articol.
Art. 31. -
(1) Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la
sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România cât şi în statul străin,
atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin
reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se
determină potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plătite
către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit,
calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin.
(1) la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate
cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul
străin.
(3) Impozitul plătit unui stat străin
este dedus, numai dacă persoana juridică română prezintă documentaţia
corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că
impozitul a fost plătit statului străin.
(4) Contribuabilii care efectuează
sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind
sponsorizarea şi legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat
sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt în limita a 3‰
din cifra de afaceri;
b) nu depăşesc mai mult de 20%, din
impozitul pe profit datorat.
(5) În limitele respective se încadrează
şi: cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul
construcţiei de localuri, dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi
de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a
bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, burse de specializare,
participarea la congrese internaţionale.
Art. 32. -
(1) Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este
deductibilă doar din veniturile obţinute din străinătate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu
permanent din străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe
fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează
în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
Reguli speciale aplicabile vânzarii-cesionarii proprietatilor imobiliare si titlurilor de participare
Art. 33. -
(1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi
străine care vând - cesionează proprietăţi imobiliare situate în România sau
titluri de participare deţinute la o persoană juridică română.
(2) Dacă câştigurile rezultate din
vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor
de participare deţinute la o persoană juridică română depăşesc pierderile
rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se
stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultată.
(3) Pierderea rezultată din
vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor
de participare deţinute la o persoană juridică română se recuperează din
profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, în următorii
5 ani fiscali consecutivi.
(4) Câştigul rezultat din
vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este
diferenţa pozitivă între:
a) valoarea realizată din
vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de
participare; şi
b) valoarea fiscală a unor asemenea
proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(5) Pierderea rezultată dintr-o
vânzare-cesionare a proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este
diferenţa negativă între:
a) valoarea realizată din
vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de
participare; şi
b) valoarea fiscală a unor asemenea
proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.
(6) În înţelesul prevederilor alin. (4)
şi (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele,
taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării.
(7) Valoarea fiscală pentru
proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte după
cum urmează:
a) în cazul proprietăţilor imobiliare,
valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire a
proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferentă unei astfel de proprietăţi;
b) în cazul titlurilor de participare,
valoarea fiscală este costul de achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv
orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor
astfel de titluri de participare.
(8) Prezentul articol se aplică în cazul
proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) contribuabilul a deţinut proprietatea
imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziţionează
proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată
contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziţionat
proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.
Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale
Art. 34. -
(1) Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până
la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut altfel.
(2) Banca Naţională a României,
societăţile comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursalele din
România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia de a plăti
impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoarele celei
pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut
altfel.
(3) Organizaţiile nonprofit au obligaţia
de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a
anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(4) Contribuabilii care obţin venituri
majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomicultură şi
viticultură au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de
15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează
impozitul.
(5) În înţelesul alin. (1) şi (2),
profitul impozabil şi impozitul pe profit sunt calculate şi înregistrate
trimestrial, respectiv lunar, în cazul Băncii Naţionale a României, societăţilor
comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale
băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la începutul anului fiscal.
(6) Contribuabilii care efectuează plăţi
trimestriale şi, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru
luna decembrie, în cazul Băncii Naţionale a României, societăţilor comerciale
bancare, persoane juridice române, şi în cazul sucursalelor din România ale
băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat şi
evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, respectiv o sumă egală
cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an fiscal,
urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă
până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situaţiilor financiare
ale contribuabilului.
(7) Contribuabilii care au definitivat
până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar anterior depun
declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent
anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.
(8) Persoanele juridice care încetează
să existe au obligaţia să depună declaraţia de impunere şi să plătească
impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării
existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.
Art. 35. -
(1) Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe
profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare, cu
excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (3), (4) şi (7), care depun
declaraţia anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a
anului următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune
declaraţia de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit,
inclusiv.
(2) O dată cu declaraţia de impozit pe
profit anuală, contribuabilii au obligaţia să depună şi o declaraţie privind
plăţile şi angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde
scopul şi suma fiecărei plăţi, numele şi adresa beneficiarului. Nu se cuprind în
această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau
pentru transportul internaţional.
(3) Contribuabilii sunt răspunzători
pentru calculul impozitului pe profit.
Retinerea impozitului pe dividende
Art. 36. - (1) O persoană
juridică română care plăteşte dividende către o persoană juridică română are
obligaţia să reţină şi să verse impozitul pe dividende reţinut către bugetul de
stat, aşa cum se prevede în prezentul articol.
(2) Impozitul pe dividende se stabileşte
prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către
o persoană juridică română.
(3) Impozitul care trebuie reţinut se
plăteşte la bugetul de stat până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei
în care se plăteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au
fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare
anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului
respectiv.
(4) Prevederile prezentului articol nu
se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte
persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 25% din
titlurile de participare ale acestuia la data plăţii dividendelor, pe o perioadă
de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora. Prevederile prezentului alineat
se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.
(5) Prevederile prezentului articol nu
se aplică în cazul dividendelor care sunt plătite unui nerezident şi care fac
obiectul prevederilor titlului V.
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 37. -
Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost
scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile
viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscală netă este diferenţa dintre
pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi profitul impozabil total în
aceeaşi perioadă.
Art. 38. -
(1) În cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2002,
certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit
pe profitul aferent investiţiilor noi se aplică în continuare pe perioada
existenţei zonei defavorizate.
(2) Contribuabilii care au efectuat
cheltuieli cu investiţii înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonanţei Guvernului
nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau
lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei
"Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, şi care continuă
investiţiile conform ordonanţei menţionate, beneficiază în continuare de
deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidenţiate, făcute cu
investiţiile respective, fără a depăşi data de 31 decembrie 2006.
(3) Contribuabilii care îşi desfăşoară
activitatea în zona liberă pe bază de licenţă şi care până la data de 1 iulie
2002 au realizat investiţii în zona liberă, în active corporale amortizabile
utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari
S.U.A., beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare,
până la data de 30 iunie 2007. Dispoziţiile prezentului alineat nu se mai aplică
în situaţia în care survin modificări în structura acţionariatului
contribuabilului. În înţelesul prezentului alineat, modificare de acţionariat în
cazul societăţilor cotate se consideră a fi o modificare a acţionariatului, în
proporţie de mai mult de 25% din acţiuni, pe parcursul unui an calendaristic.
(4) Cu excepţia prevederilor alin. (3),
contribuabilii care obţin venituri din activităţi desfăşurate pe bază de licenţă
într-o zonă liberă au obligaţia de a plăti impozit pe profit în cotă de 5%
pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31
decembrie 2004.
(5) Contribuabilii care beneficiază de
facilităţile prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea
accelerată sau de deducerea prevăzută la art. 24 alin. (12).
(6) Unităţile protejate destinate
persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu
modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă
minimum 75% din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea
achiziţiei de echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii şi/sau pentru
amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe
profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.
(7) Contribuabilii direct implicaţi în
producţia de filme cinematografice, înscrişi ca atare în Registrul
cinematografic, beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de:
a) scutirea de la plata impozitului pe
profit a cotei-părţi din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;
b) reducerea impozitului pe profit în
proporţie de 20%, în cazul în care se creează noi locuri de muncă şi se asigură
creşterea numărului scriptic de angajaţi, cu cel puţin 10% faţă de anul
financiar precedent.
(8) Societatea Naţională
"Nuclearelectrica" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe
profit până la data de 31 decembrie 2010, în condiţiile în care profitul este
utilizat exclusiv pentru finanţarea lucrărilor de investiţii la obiectivul
Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, potrivit legii.
(9) Societatea Comercială "Automobile
Dacia" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la
data de 1 octombrie 2007.
(10) Societatea Comercială "Sidex" -
S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31
decembrie 2006.
(11) Compania Naţională "Aeroportul
Internaţional Bucureşti - Otopeni" - S.A. beneficiază de scutire de la plata
impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2012.
(12) La calculul profitului impozabil,
următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006:
a) veniturile realizate din activităţile
desfăşurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2,
până la punerea în funcţiune a acestuia;
b) veniturile realizate din aplicarea
unei invenţii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau
aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de
la data începerii aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitate a
brevetului, potrivit legii;
(13) Pentru investiţiile directe cu
impact semnificativ în economie, realizate până la data de 31 decembrie 2006,
potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din
valoarea acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează
investiţia. În situaţia în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se
recuperează potrivit dispoziţiilor art. 38. Pentru investiţiile realizate se
poate calcula amortizare accelerată, cu excepţia investiţiilor în clădiri.
Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la prezentul alineat
nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).
(14) Facilităţile fiscale privind
impozitul pe profit din actele normative menţionate în prezentul articol, precum
şi cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rămân în
vigoare până la termenele şi în condiţiile stipulate de acestea.
|