TITLUL I - Dispozitii generale
Scopul si sfera de cuprindere a Codului fiscal
Art. 1. - (1)
Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele prevăzute la
art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale,
precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe,
precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde
procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea, autorizează
Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi
ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei
impuneri.
(2) Cadrul legal de administrare a
impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin
legislaţia privind procedurile fiscale.
(3) În materie fiscală, dispoziţiile
prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în
caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
(4) Dacă orice prevedere a prezentului
cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se
aplică prevederea acelui tratat.
(5) Orice măsură de natură fiscală care
constituie ajutor de stat XE "ajutor de stat" se acordă potrivit dispoziţiilor
Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 2. -
Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obţinute din
România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale.
Interpretarea si modificarea Codului fiscal
Art. 3. - Impozitele şi taxele
reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale
în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de
proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi
străin;
b) certitudinea impunerii, prin
elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări
arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina
fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de
management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul
persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcţie de mărimea
acestora;
d) eficienţa impunerii prin
asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel
încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru
persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data
adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore.
Art. 4. - (1) Prezentul cod s
modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni
înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la
prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui
în care a fost adoptată prin lege.
Art. 5. - (1)
Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare pentru
aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) În înţelesul prezentului cod, prin
norme se înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine.
(3) Normele metodologice sunt aprobate
de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(4) Ordinele şi instrucţiunile se emit
de ministrul finanţelor publice şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(5) Instituţiile publice din subordinea
Guvernului, altele decât Ministerul Finanţelor Publice, nu pot elabora şi emite
norme care să aibă legătură cu prevederile prezentului cod, cu excepţia celor
prevăzute în prezentul cod.
(6) Anual, Ministerul Finanţelor Publice
colectează şi sistematizează toate normele în vigoare având legătură cu
prevederile prezentului cod şi pune această colecţie oficială la dispoziţia
altor persoane, spre publicare.
Art. 6. - (1)
Ministerul Finanţelor Publice înfiinţează o Comisie fiscală centrală, care are
responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a
prezentului cod.
(2) Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(3) Comisia fiscală centrală este
coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice care răspunde
de politicile şi legislaţia fiscală.
(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale
se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Definitii
Art. 7. - (1)
În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea
semnificaţie:
1. activitate - orice activitate
desfăşurată de către o persoană în scopul obţinerii de venit;
2. activitate dependentă - orice
activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare;
3. activitate dependentă la funcţia de
bază - orice activitate dependentă care este
declarată astfel de persoana fizică, în conformitate cu prevederile legii;
4. activitate independentă
- orice activitate desfăşurată cu regularitate de către o
persoană fizică, alta decât o activitate dependentă;
5. asociere, fără personalitate
juridică - orice asociere în participaţiune, grup de interes economic,
societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă,
în înţelesul impozitului pe venit şi pe profit, conform normelor emise în
aplicare;
6. autoritate fiscală competentă
- organul fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice şi serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale, după caz, care au responsabilităţi fiscale;
7. contract de leasing financiar
- orice contract de leasing care îndeplineşte cel
puţin una dintre următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile dreptului de
proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate
utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres
transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului
către utilizator la momentul expirării contractului;
c) perioada de leasing depăşeşte 75% din
durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului;
în înţelesul acestei definiţii, perioada de
leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi
prelungit;
8. contract de leasing operaţional
- orice contract de leasing încheiat între locator şi
locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar;
9. comision - orice plată în bani
sau în natură efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către
orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru
serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operaţiune comercială;
10. contribuţii sociale obligatorii -
orice contribuţii care trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, pentru protecţia şomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări
sociale;
11. credit fiscal
- o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit
cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de evitare a
dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte în prezentul cod;
12. dividend - o distribuire în
bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la
persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la
acea persoană juridică, exceptând următoarele:
a) o distribuire de titluri de
participare suplimentare care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de
participare ale oricărui participant la persoana juridică;
b) o distribuire în bani sau în natură,
efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana
juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de
răscumpărare, ce nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare
al nici unui participant la persoana juridică;
c) o distribuire în bani sau în natură,
efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în natură,
efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către
participanţi.
Dacă suma plătită de o persoană
juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la
persoana juridică depăşeşte preţul pieţei pentru astfel de bunuri sau servicii,
atunci diferenţa se tratează drept dividend;
13. dobânda
- orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea
banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei
datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing
financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;
14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o
colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct
de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte
persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o
afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
15. know-how
- orice informaţie cu privire la o experienţă industrială,
comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau
pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane
nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie;
în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un
producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla
cunoaştere a progresului tehnicii;
16. mijloc fix
- orice imobilizare corporală,
care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau
în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri
administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o
valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
17. nerezident - orice persoană juridică străină şi orice persoană fizică
nerezidentă;
18. organizaţie
nonprofit - orice asociaţie, fundaţie sau federaţie înfiinţată în România,
în conformitate cu legislaţia în vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele
asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate pentru o activitate de
interes general, comunitar sau nonpatrimonial;
19. participant
- orice persoană care este proprietarul unui titlu de
participare;
20. persoană
- orice persoană fizică sau juridică;
21. persoane
afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană, dacă relaţia dintre
ele este definită de cel puţin unul dintre următoarele cazuri:
a) o persoană fizică
este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt rude până la gradul al
III-lea inclusiv;
b) o persoană este
afiliată cu o persoană juridică dacă persoana deţine, în mod direct sau
indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau
numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deţinute la persoana
juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
c) o persoană
juridică este afiliată cu altă persoană juridică, dacă orice altă persoană
deţine direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum
33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot
deţinute la fiecare persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv
fiecare persoană juridică;
în înţelesul acestei
definiţii, o asociere fără personalitate juridică se consideră persoană
juridică;
22. persoană
fizică nerezidentă - orice persoană fizică care nu este persoană fizică
rezidentă;
23. persoană
fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii:
a) are domiciliul în
România;
b) centrul
intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă în
România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în
anul calendaristic vizat;
d) este cetăţean
român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României
într-un stat străin.
Prin excepţie de la
prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu
statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este
funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental
înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al
unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora;
24. persoană
juridică română - orice persoană juridică care a fost înfiinţată în
conformitate cu legislaţia României sau care are locul de exercitare a
conducerii efective în România;
25. persoană
juridică străină - orice persoană juridică care nu este persoană juridică
română;
26. preţ de piaţă
- suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent
în acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru
unul similar, în condiţii de concurenţă loială;
27. proprietate
imobiliară - oricare din următoarele:
a) orice teren;
b) orice clădire sau
altă construcţie ridicată ori încorporată într-un teren;
c) orice recoltă,
material lemnos, depozit mineral sau altă resursă naturală ataşată terenului;
d) orice proprietate
accesorie proprietăţii prevăzute la lit. a)-c), inclusiv orice şeptel şi orice
echipament utilizat în agricultură sau silvicultură;
e) orice drept de
proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de folosinţă sau dreptul de
a obţine venit dintr-o astfel de proprietate;
28. redevenţă
- orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori
dreptul de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:
a) drept de autor
asupra unei lucrări literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra
filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum şi
efectuarea de înregistrări audio, video;
b) orice brevet,
invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau de fabrică, franciză, proiect,
desen, model, plan, schiţă, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori
software.
Nu se consideră
redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în natură plătită
pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului
software, fără alte modificări decât cele determinate de instalarea,
implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi
considerată redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în
natură plătită pentru achiziţia în întregime a drepturilor de autor asupra unui
program pentru calculator;
c) orice
transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit,
fibre optice sau tehnologii similare;
d) orice echipament
industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun mobil, mijloc de transport ori
container;
e) orice know-how;
f) numele sau
imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o
persoană fizică.
În plus, redevenţa
cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a
înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente
sportive sau alte activităţi similare;
29. rezident
- orice persoană juridică română şi orice persoană fizică rezidentă;
30. România -
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona
economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane şi
jurisdicţia în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi
principiilor dreptului internaţional;
31. titlu de
participare - orice acţiune sau altă parte socială într-o societate în nume
colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în
comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă persoană
juridică sau la un fond deschis de investiţii;
32. transfer
- orice vânzare, cesiune sau
înstrăinare a dreptului de proprietate, precum şi schimbul unui drept de
proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.
(2) Criteriile care
stabilesc dacă o activitate desfăşurată de o persoană fizică reprezintă o
activitate dependentă sau independentă sunt prevăzute în norme.
Art. 8.
- (1) În înţelesul prezentului cod, sediul
permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea
unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
(2) Un sediu
permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin,
atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri
de extracţie a resurselor naturale.
(3) Un sediu
permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie,
ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă
şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.
(4) Prin derogare de
la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele:
a) folosirea unei
instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor
ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea unui
stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi
depozitate sau expuse;
c) menţinerea unui
stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi
procesate de către o altă persoană;
d) vânzarea de
produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul
unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă
produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea
târgului sau a expoziţiei;
e) păstrarea unui
loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau bunuri ori
culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f) păstrarea unui
loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter
pregătitor sau auxiliar de către un nerezident;
g) păstrarea unui
loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor prevăzute la
lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie
de natură preparatorie sau auxiliară.
(5) Prin derogare de
la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu
permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o persoană, alta
decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului,
dacă persoana acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este
îndeplinită una din următoarele condiţii:
a) persoana este
autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele
nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective sunt
limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f);
b) persoana menţine
în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în
numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu
se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfăşoară
activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general
sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care
această activitate este activitatea obişnuită a agentului, conform descrierii
din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt
desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în
relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent există condiţii
diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se
consideră ca fiind agent cu statut independent.
(7) Un nerezident nu
se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează
sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate
în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(8) În înţelesul
prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza
fixă.
Reguli de aplicare generala
Art. 9.
- (1) Impozitele şi taxele se plătesc în
moneda naţională a României.
(2) Sumele înscrise pe o declaraţie
fiscală se exprimă în moneda naţională a României.
(3) Sumele exprimate
într-o monedă străină se convertesc în moneda naţională a României, după cum
urmează:
a) în cazul unei
persoane care desfăşoară o activitate într-un stat străin şi îşi ţine
contabilitatea acestei activităţi în moneda statului străin, profitul impozabil
sau venitul net din activităţi independente şi impozitul plătit statului străin
se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea unei medii a
cursurilor de schimb valutar pentru perioada căreia îi este aferent profitul
impozabil sau venitul net;
b) în oricare alt
caz, sumele se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea
cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele
respective ori la altă dată prevăzută în norme.
(4) În înţelesul
prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în
moneda naţională a României sumele exprimate în moneda străină, este cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României, exceptând cazurile prevăzute
expres în norme.
Art. 10.
- (1) În înţelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în
numerar şi/sau în natură.
(2) În cazul
venitului în natură, valoarea acestuia se stabileşte pe baza cantităţii şi a
preţului de piaţă pentru bunurile sau serviciile respective.
Art. 11.
- (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului
cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are
un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta
conţinutul economic al tranzacţiei.
(2) În cadrul unei
tranzacţii între persoane afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma
venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar,
pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor furnizate în
cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între
persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvată dintre următoarele metode:
a) metoda
comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza
preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile
către persoane independente;
b) metoda
cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor
bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit
corespunzătoare;
c) metoda
preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza
preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane
independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale
contribuabilului şi o marjă de profit;
d) orice altă
metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer emise
de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Art. 12.
- Următoarele venituri sunt considerate ca fiind obţinute din România,
indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate, sub formă de:
a) venituri
atribuibile unui sediu permanent în România;
b) venituri din
activităţile dependente desfăşurate în România;
d) dobânzi de la un
rezident;
e) dobânzi de la un
nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o
cheltuială a sediului permanent;
f) redevenţe de la
un rezident;
g) redevenţe de la
un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o
cheltuială a sediului permanent;
h) venituri din
proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv veniturile din exploatarea
resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea proprietăţii
imobiliare situate în România şi venituri din transferul dreptului de
proprietate asupra proprietăţilor imobiliare situate în România;
i) venituri din
transferul titlurilor de participare la o persoană juridică, dacă persoana
juridică este o persoană juridică română sau dacă cea mai mare parte a valorii
mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe
persoane juridice, reprezintă proprietăţi imobiliare situate în România;
j) venituri din
pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat;
k) venituri din
servicii prestate în România;
l) venituri din
prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanţă în orice
domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă
veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
m) venituri
reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au calitatea de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei
persoane juridice române;
n) comisioane de la
un rezident;
o) comisioane de la
un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent;
p) venituri din
activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă
veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea
activităţi sau de către alte persoane;
q) venituri din
transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier care se desfăşoară
între România şi un stat străin;
r) venituri din
premii acordate la concursuri organizate în România;
s) venituri obţinute
la jocurile de noroc practicate în România;
t) orice alte
venituri obţinute dintr-o activitate desfăşurată în România.
|